cand sunt cu tine …
… cateodata, viata imi pare un fragment al unei seri in care noi doi gonim intr-o masina, pe o strada luminata pe jumatate, cu ploaie in geam si muzica difuza… prin geam se vad case in intuneric, fum din hornuri, cate-o umbra si cate-o miscare, fosnet de frunze pe care il simtim doar vizual, si zgomotul de fond, viteza care suna si respiratia noastra… nu mergem fara tinta, avem un plan, o idee comuna, ceva care ne uneste si ne conduce din spate … plecam impreuna dar in acelasi timp calatorim separat, fiecare in incercarea de a-si implini visul, care de data asta este unul comun …inaintam in noapte si trecem pe langa cladiri inalte, pe langa panouri luminoase mari, care tipa la noi din intuneric, cu disperarea omului de marketing care s-a chinuit sa nu ne lase sa le ignoram… si totusi trecem mai departe fara sa lase amprente … stim ca avem multa distanta de parcurs si ca este important sa mergem mai departe… stim ca drumul e la fel de important ca si destinatia si ca ajungi acolo unde vrei doar daca nimeresti traseul, doar daca nu te ratacesti … cine spune ca nu stie pe unde sa mearga, cine spune ca si-a uitat drumul, ca s-a pierdut, ca nu se mai gaseste, nu trebuie decat sa se opreasca la primul colt si sa-si cumpere o harta… asa am facut si noi inainte sa pornim la drum…iar traseul e usor de ales, trebuie doar sa stii sa citesti …
Sa fiti veseli!
