People I know

It’s simple – this page is dedicated to my likes and dislikes in people, my commemorative stone for those who should get one and my tongue-out grin for those who probably deserve much worse. Who am I to decide what’s what, who’s who and so on.. well.. actually.. as the sole owner of this crap internet space I guess I’m the decision maker.. therefore, read ‘em (and weep).

Not to get you too excited just a sneak preview at what’s next by saying only that I’ll do my best to make it seem at least logical and for that purpose I’ll begin by making it simple. A pattern for each individual and maybe some media to spice things up.

Now that all that’s said.. a la prochaine!

Deea, signing off.

*****

(1) Ze Quick Nick aka Nixon (sau the other family member)

In caz ca nu v-ati prins noi suntem o familie compusa temporar la baza de Bucuresti din nici mai mult nici mai putin de 2 oameni, o oaie de jucarie, o oaie – perna, un arici, o broasca depresiva, multi magneti de frigider, un pat japonez, o tona de carti, cablul de net, plicurile cu ceai, congniecutul si nu in ultimul rand my shoes Mai era si catapulta, dar a plecat la Cluj (la facultate).

Astfel ca Nick este al doilea membru uman al acestei povesti de coabitare juvenila, pe picior de egalitate cu mine in marea majoritate a situatiilor, exceptand cazurile in care am dreptate si cazurile in care isi aminteste ca ma gandil si ma domina astfel prin masculinitate. La astea adaug desigur situatiile in care il trezesc dimineata la 7 doar ca sa omoare un gandac.

Pentru ca ne completam (reciproc) prezenta lui este indispensabila in alcov pentru diversele sale abilitati casnice de nepretuit (a se vedea capitolele “Deschiderea borcanului”, “Cum sa rupi un cearceaf din trei miscari”, “Iubito, noi avem cutite?” sau “N-am uitat sa duc gunoiul” ce se difuzeaza saptamana aceasta la Nick&Deea in direct).

Astea fiind sarea si piperul, dupa gust va spun ca Nick e de departe cel care mi-a sporit doza de nebunie zilnica si ca ii multumesc pentru nervii tari, sosetele schimbate, muzicile fredonate cand si cand, multele gadgets, ideile bune, veselia din ochi si toate celelalte care nu pot fi scrise si pe care el le stie pentru ca eu ma repet deseori.

Mai adaug si ca la noi pe usa scrie “CAINE DE RASA OCROTIT” si ca prin urmare ne asumam cu randul acest rol privilegiat.

Deea signing off.

*****

(2) Tot Ardealu’i fruntea (sau gasca de la Cluj)

Pentru ca nu m-am putut decide care din cei trei crai sa fie de fapt FRUNTEA, pentru ca nu stiu sa joc “nu te supara frate” (nu ca ar fi cazul) si pentru ca nici nu-s buna la zaruri (exces de duble), am decis sa scriu de toti trei la unison.

Asa ca… in ordinea intrarii pe scena vi-i prezint pe:

- Liviu Scripcaru (aka Scripi) – eu ii mai zic si Quegmayer (din Family Guy daca vi-l amintiti) El probabil imi va spune “picioruse” in curand.

- Bende Lajos (aka Lajosz aka Jew Wannabe – a se vedea atasat!)

- Marius Pertze (aka Pertze) – in noua sa ipostaza de Cooking – GSUS

Lucruri de spus sunt multe. Cu atat mai mult cu cat fiecare este “sarea si piperul” Clujului pentru noi. Si nu doar ei desigur. Mai sunt si alte mirodenii. Mereu am spus ca inainte de toate farmecul Clujului este dat de oamenii faini pe care-i gasim aici. Sambata seara o parte din acesti oameni au gatit pentru noi. Chinese food. Cu ANANAS. Din pacate sunt prea praf dupa atatea ore de tren si prea in pana de inspiratie dupa restul orelor de munca care au urmat trenului si nu sunt capabila sa-i elogiez cum li s-ar cuveni si lor si puiului.

Pe scurt pot sa spun ca Lajos este (pe langa obsesia lui cu evreii care cine stie, poate chiar ne-a facut sa citim cat am citit si sa invatam cat am invatat anul asta legat de subiect) omul cu care am cantat piese siropoase in acorduri de orga ieftina pe o terasa de cat. 3 din Budapesta, este cel care m-a invatat ca poti sa mergi mai departe in viata fara probleme, cel care m-a introdus in coloana sonora din Grey’s Anatomy si cel care mi-a insuflat mereu grija parinteasca, este omul cu cea mai mare doza de istorie transferata pe neuron. Lajos baci anytime punem benzina si mergem! (ps. apropo de ce vorbeam – o idee ESTE)

Tot pe scurt – Scripi – multumesc de filmul stil Bolywood. L-am apreciat si distribuit la toata lista de mesajer si adevarul e ca de la tine nu ma asteptam la mai putin . Multumesc si de gazduire si de replicile politehniste gen “paupshe ce manaci de esti asa buna?” care numai din guritza matale pot suna asa poetic a complimente Daca nu te vor Canadienii poti sa te muti cu noi la Pukarest sa facem analogia Muntilor Stancosi la un pahar de bere.

Si mai pe scurt e Pertze. Ceai. Muzica buna. Massive attack. Doi caini si-o fata blonda – la soare te poti uita dar la ea ba. Si poze – pipa. Si nori de fum. Planeta X. (Cometa lasam la Bogdaniuc). Ochi verzi si cafele nesfarsite. Si filme. Mancare gatita cu drag si tenesi rosii. Din cand in cand un site perfect. Si pisu mic si vesel.

Astia sunt – foarte pe scurt. Ii las pe ei sa comenteze. Le dau si drept de VETO. De nu le place postul anume sa voteze.

*****

(3) Silvinho (aka Silview Kosteen)

Funny  family guy. Unii dintre voi il cunoasteti. Unii dintre voi v-ati facut si concediul cu el In seara asta il am in minte pe Silvinho. Nu pentru ca e protagonistul pozei de mai sus si nu pentru ca ne-a batut la bowling, ci pentru ca in so many ways he’s one of my best friends. Desi un pic iesit din tipare si desi un pic prea “planner” pentru  gustul nostru daca treci peste fatada de corpo-corpo-suit-man si povestesti cel mult 5 minute cu el realizezi ca nu haina face pe om si ca he’s one of the funniest guys ever. Desi ne-am marait destul de constant cand am locuit impreuna si desi am avut perioade cand nu ne-am cautat compania, atat eu cat si el ne suportam aberatiile reciproce la beri lungi sau scurte dupa caz.  Facem haz de necaz atunci cand e cazul, mancam o prajiturica portocalie impreuna si facem misto de altii cu la fel de mult chef. Ba chiar mergem si la biserica impreuna (eu din an in paste, el every week). Cam asta. Si multe altele. Stiu sigur ca toata povestea se putea pune mai bine in cuvinte dar va rog s-o acceptati asa cum e pana imi trece somnul.

*****

(4) Vali de Tulcea aka Valerica aka Lipo

Recunosc ca am evitat sa scriu despre Vali de la bun inceput pentru ca am foarte multe de zis. Recunosc si ca mi-a luat foarte mult sa gasesc o poza reprezentativa pentru ca am prea multe si pentru ca el are atatea mutre cate stari de spirit incap intr-o saptamana. De la prima vedere pana la clipa curenta, Valerica a fost un bun prieten. Nu din categoria companie la baut. Din categoria iti scuipi sufletul pe tava, el face misto de tine, apoi iti zice ce gandeste, ca la final sa ajungi sa te intrebi ce probleme aveai de fapt, si toate astea, fara sentimentul ca interlocutorul te judeca. Poate altii nu-l cunosc cum il cunosc eu. Poate altii m-ar contrazice spunand ca nu mertia atata credit. Dar, in ochii mei, Vali este un om care merita. Si ca sa nu ma mai lungesc ca risc amintirea zilelor din garsoniera mea despre care inca am nostalgii, rezum urmatoarele: este suficient de ametit cat sa verse si sa “distruga” ceva la orice vizita, este suficient de sincer cat sa recunoasca atat dependenta de pornografie cat si fanteziile sexuale poate un pic peste medie, este suficient de puternic cat sa maraie pe oricine il calca pe nervi si suficient de las cat sa fuga de la locul faptei cu prima ocazie, este suficient de neatent cat sa-si ia tepe de la vanzatoare si suficient de nesigur cat sa se insele asupra femeilor, este suficient de istet cat sa-si dea seama cand are de-a face cu falsitate si suficient de destept cat sa-si faca treaba bine, este suficient de sucit cat sa dea inapoi dupa o decizie mare si suficient de linistit cat sa se simta bine in propria companie dupa o despartire urata. Vali este toate astea si multe altele. Poate ma grabesc cand zic ca il cunosc bine. Dar ce n-am apucat sa cunosc pana acum, o voi face in cele ce urmeaza. Avem tot timpul din lume.
Asa ca, draga Vali, ne vedem in Tulcea, pe 6!

******

(5) Cele 3 Roxane

Pana nu va dati seama ca eu am mai multi prieteni buni baieti decat fete (ceea ce nu neg absolut deloc) o sa intrerup sirul de dedicatii masculine ca sa scriu si despre “gasca mea de fete”. Bine, ea nu este o gasca propriu-zisa pentru ca nu-mi amintesc cand sau daca m-am vazut cu toate cele 3 Roxane simultan la o cafea sau altceva, dar fiindca nu sunt multi oameni care se pot mandri cu trei tize in acelasi timp am zis ca macar atat sa-mi permit sa fac. Asadar, aplauze va rog.

Roxana I. este cea care s-a auto-proclamat “the mean bitch from the South” in timp ce conducea furtunos pe autostrada soarelui cu mine in dreapta ei avertizand “iceberg, iceberg, straight ahead” de fiecare data cand se zarea la orizont o Dacie 1310 sau mostenitoarele acesteia. Roxana este imbinarea atator lucruri ca uneori te si miri cum de reuseste sa tina ritmul cu ea insasi. Este workoholick-ul perfect si carieristul dedicat care se sacrifica cu placere pentru job din dorinta de a arata lumii cat stie si cat poate si poate din dorinta de a-si arata si ei insasi si care in acelasi timp pune mereu familia pe primul plan. Ceea ce, trebuie sa recunosc, ii iese de minune : ) Roxana este deopotriva omul cu care poti discuta business serios, fata cu care poti “baga” o bere si-un biliard la o ora nu tocmai “matinala” sau cu care poti dezbate teme neconventionale si porcoase fara ca loock-ul de office sa fie o piedica. Se poate simti la fel de bine si intr-o cafenea de “fitze” stand aiurea la taclale si intr’o spelunca tip BigMamou dansand pe ritmuri de blues. Poate sa fie dura si spicy cand simte ca trebuie dar si extrem de afectuoasa si joyful cand e cazul. In orice caz, oricat de obosita ar fi sau oricat de stresata, Roxana va ramane mereu omul cu care sa poti schimba replici taioase, sarcastice si pline de umor. Trebuie sa recunosc ca o parte din mine stie ca ii seamana si se bucura. Ce mai trebuie sa recunosc este si ca ei ii reuseste ceea mie nu, sa treaca cu vederea lucrurile deranjante din jur. Daca nu v-ati facut deja o idee, eu mai multe nu va zic, din simplul motiv ca nu vreau s-o marketez pre tare, coz she’s mine and you won’t get her! : P

Ea este Beaves a mea. Din pacate sau poate din fericire, cu Beav am mai multe poze scrise pe hartie decat in format uploadabil. Zic din fericire pentru ca mereu am avut senzatia ca lucrurile palpabile sunt cele care dureaza mai mult in timp.

Sar peste introducere si va spun ca Beav mi-a fost colega de boschetareala. Ca ne-am tinut de cap reciproc desi cred ca mai mult ea pe mine decat vice versa, ca am dansat in vama, ca am pierdut zile si nopti si nopti si zile pe terase si in baruri, ca ne-am intrecut in carat baxuri de detergenti si ca am facut si multe altele care nu se pot spune public. Beav a ramas Beaves a mea chiar si acum cand am crescut si ne-am facut “femei” serioase. Chiar si acum cand mergem constiincios la birou, ne punem sacouri si gatim uneori seara pentru prietenii nostrii, chiar si acum cand mai degraba citim o carte decat sa iesim sa ne spargem creierii in fum. Si daca acum ne vedem din ce in ce mai rar pentru ca pur si simplu asa se intampla, sunt convinsa ca legatura n-o sa se termine nicicum, nicicand. Si daca va intalniti cu hippie – boema – always a kid – Beaves, va rog mult s-o imbratisati cald si din partea lui Butthead.

Nu in ultimul rand, Bamboocha. Lasand la o parte placerea cu care pescuieste, pasiunea cu care isi iubeste nepotelul, vehementa cu care isi construieste si apara ideile si principiile, nebunia cu care topaie pe muzica, placerea cu care isi savureaza cafeaua & tigara, dibacia cu care alearga cu masina prin oras, rapiditatea cu care isi rezolva treburile la job, afectiunea cu care isi ajuta invaluie prietenii de fiecare data cand e nevoie si abilitatea cu care ataca la paint-ball, Bamboocha este in primul rand un prieten de nadejde, un om care ti le va zice mereu verde-n fata si un om care traieste asa cum simte. Nu stiu daca e mult sau putin. Mie una mi se pare destul. Iar la cum o stiu eu pe bambooch, la urmatoarea cafea pe care o vom bea impreuna, o sa-mi spuna exact ce crede despre ceea ce am scris aici. O admir pentru asta si pentru multe altele, pe care sunt convinsa ca si ea le stie.

*******